Am fost azi la New Moon :X, dupa ce l-am asteptat din martie. Iar am intrat in starea aia de semi-drogata, de parca nu as putea iesi din acea lume. Ma bucur ca nu am avut dreptate. A fost, in mod surprinzator, mai bun decat primul. Robert Pattinson la bustul gol. Efectele speciale sunt mult mai bune. Less sparkling. Jasper a avut mai multe replici decat in primul. Victoria has a baddass fashion sense. Lupii sunt chiar draguti. L-am vazut pe Todd si chiar a avut 5 replici! Muzica nu a fost chiar asa de buna ca in primul, din pacate. Now I can start waiting for the new one...
Ce ma seaca e ca iar mi s-au terminat resursele de vampiri. New Moon am vazut, True Blood ne chinuie pana in iunie (trebuie sa vad cine mi-a rapit barbatelul, pe Bill), iar VD face pauza pana pe 29 ianuarie, frak the Winter Olympics...
Anyway, daca ati vazut primul film, mergeti si la al doilea. E mult mai bine facut... Iar Edward e adorabil 8-> ...
Nu vreau sa fac politica pe blogul meu, insa, cu ocazia votului de duminica, mi-am amintit de un "of" mai vechi. De ce sa votam cand vom fi oricum intrecuti de batranii si de inconstientii care se joaca cu viitorul tarii pentru un kil' de faina sau unul de ulei? Sau :" Votez cu X pentru ca oricum el va iesi". Daca majoritatea gandesc asa, este normal ca X va iesi. Daca vrei sa schimbi starea de fapt, nu te lua dupa gloata imbogatita cu un kil' de faina, exprima-ti optiunea ta!Eu cred sincer ca ar trebui reintrodus votul cenzitar, macar pentru 15 ani, pentru ca majoritatea electoratului romanesc este prea usor de mituit. Cati si-ar mai permite sa cumpere alegatori daca am ridica putin standardele?
Pe el l-am cunoscut acum 4 ani, cred, cand tatal Alinei ne ducea la scoala, iar, in fiecare dimineata, el se lovea duios de masina, incercand sa o manance. Din cate mi-l amintesc, avea o slabiciune pentru masinile albe. I se spunea Cascadorul si stia cum sa imi infrumuseteze diminetile. Obisnuia sa dispara din cand in cand si nu ma puteam intreba daca pasiunea ii adusese sfarsitul. Dar, cand renuntasem la orice speranta, se lovea de masina deodata si urla furios, inseninandu-ne zilele. Acum 2 sau 3 ani am avut ocazia sa il vad live in action. Ma simteam ca la Discovery, urmarindu-l cum pandea tacticos vehiculele ce treceau pe strada: se aseza dupa o masina parcata si le urmarea pe cele care circulau, exact ca un adevarat pradator. Iar cand prada ii era pe plac, se napustea la ea, condus mai mult de pasiune decat de instinct, dupa care se ascundea si isi relua ritualul atat de minutios. Nu l-am mai vazut de mult timp. Prea mult ca sa mai sper ca este in viata, fie-i sufletelul binecuvantat cu cate masini si-a dorit. Dar, cine stie? Poate ca intr-o dimineata...
Pe ea o cunosc de putin timp si, spre deosebire de specimenul unic de mai sus, ea este enervanta. Tare. Ma gandesc sa ii strecor putina otrava in carne (bine ,nu as face asa ceva, pentru ca nu suport nici macar sa vad animale moarte ,dar sa o fac eu cu mana mea?! nu as mai dormi ani de zile din cauza asta, dar imi place sa imi spun in sinea mea ca o voi face intr-o zi). She is a stalker. La inceput, am crezut ca e doar speriata si ca nu stie cum sa se strecoare de mine si de Doll, dar, dupa ce ne-am indepartat, ea ne-a urmat, incredibil de subtila (ghinionul ei ca e toamna si ca totul pocneste atunci cand calci). Fireste ca am fost amuzata, fiindca, in curiozitatea ei, era deosebit de simpatica. Insa de la simpatie la antipatie nu e o distanta mare, chiar si daca ai o laba de matza. Ne-a atacat, nenorocita . Mi-a marcat cainele, lasandu-i o zgarietura pe botic, ba m-a "scuipat" si pe mine cand am incercat sa o alung. N-a vrut sa plece. M-a urmarit pana in scara, cand i-am trantit usa in bot. A doua zi, dimineata, era acolo. Asteptand. O saptamana intreaga m-a urmarit pana am iesit din raza ei de actiune. In seara aceasta avea iar tendinte sinucigase - nu sunt eu the cat killer, dar cine sunt eu sa intervin in dusmania instinctuala dintre caine si pisica? Iar Doll e maestra in "aranjat".
Promit sa ii si fac o poza pisicii. Poate sunt doritori de asa specimen unic.
Pe ea o cunosc de putin timp si, spre deosebire de specimenul unic de mai sus, ea este enervanta. Tare. Ma gandesc sa ii strecor putina otrava in carne (bine ,nu as face asa ceva, pentru ca nu suport nici macar sa vad animale moarte ,dar sa o fac eu cu mana mea?! nu as mai dormi ani de zile din cauza asta, dar imi place sa imi spun in sinea mea ca o voi face intr-o zi). She is a stalker. La inceput, am crezut ca e doar speriata si ca nu stie cum sa se strecoare de mine si de Doll, dar, dupa ce ne-am indepartat, ea ne-a urmat, incredibil de subtila (ghinionul ei ca e toamna si ca totul pocneste atunci cand calci). Fireste ca am fost amuzata, fiindca, in curiozitatea ei, era deosebit de simpatica. Insa de la simpatie la antipatie nu e o distanta mare, chiar si daca ai o laba de matza. Ne-a atacat, nenorocita . Mi-a marcat cainele, lasandu-i o zgarietura pe botic, ba m-a "scuipat" si pe mine cand am incercat sa o alung. N-a vrut sa plece. M-a urmarit pana in scara, cand i-am trantit usa in bot. A doua zi, dimineata, era acolo. Asteptand. O saptamana intreaga m-a urmarit pana am iesit din raza ei de actiune. In seara aceasta avea iar tendinte sinucigase - nu sunt eu the cat killer, dar cine sunt eu sa intervin in dusmania instinctuala dintre caine si pisica? Iar Doll e maestra in "aranjat".
Promit sa ii si fac o poza pisicii. Poate sunt doritori de asa specimen unic.
Mi-am dat seama ca dezvolt obsesii. Bine, mi-am dat seama de asta din clasa a 7a, dar acum chiar recunosc asta . Dar imi plac obsesiile mele. Ajung sa ma intreb cum ar fi viata mea fara ele.
Noaptea, omuletii dorm, sau,na, petrec. Eu, in schimb, stau si ma gandesc la micile mele obsesii, care se agata de creierul meu si nu ma lasa deloc sa adorm. Sunt obsedata. Am fost si de anumite persoane, acele obsesii raman latente, gata sa izbucneasca din nou in capusorul meu daca aceste persoane imi ies in cale, dar acum ma obsedeaza alte chestii.
De exemplu, ma obsedeaza faptul ca nu imi gasesc lucrurile in camera. Corectez, ca imi dispar lucrurile in camera. Daca ar fi un dezastru de neinchipuit, as intelege, dar eu chiar ma chinui sa imi fac, cat de cat, ordine. Dar nu, mie imi dispar caietele de literatura universala dintr-a 11a ( dupa ce nu l-am gasit pe primul mi-am facut altul si mi-a disparut si el), recent mi-au disparut eseurile la Harap Alb, pe care trebuie sa le rescriu pana maine, mi-au disparut manuale, cartea de Bacovia, mi-au disparut zeci de pixuri si de moturi, ca sa nu mai spun de bijuterii. La inceput, am rascolit intreaga casa, insa toate lucrusoarele mele nu au fost de gasit. Inca dispar si chiar imi este dor de ele. Asa ca am ajuns la concluzia ca as avea spiridusi care iti joaca trucuri. Ma gandeam chiar sa le pun prajituri in camera, poate i-ar mai imbuna si ar incepe sa ii fure si lucrurile surorii mele.
Alta obsesie este sa imi imaginez ce dracu' face vecina mea de sus la 2 noaptea cu tocuri. Pana acum un an, doi, se ocupa cu pusul gresiei in baie pana tarziu in noapte. Acum, la ora 2 a.m., ea inca bocaneste prin casa cu tocuri si, cred eu, muta mobila... sau poate are fantome care i-o muta... sau extraterestri... sau poate are si ea insomnie, ca si mine... sau nu are timp... sau facandu-ma sa ma intreb ce dracu face imi ocupa mie o gramada de timp...
Ma obsedeaza ideea de fantome, daca tot a venit azi vorba. Nu faptul ca as avea fantome prin casa (poate ele imi iau lucrurile), ci dorinta de a intra in contact cu ele. Toata viata mi-am dorit sa simt asa ceva. De sapte ani mi-am petrecut macar o ora din noapte gandindu-ma la moarte si la fantome, ceea ce mi se pare destul de nesanatos. Oricum, normalitatea e relativa.
Cea mai recenta obsesie pe care am dezvoltat-o este legata de universurile alternative. Einstein. Pisica lui Schroedinger (vezi ce face prea mult sci-fi din om?) .Tot ceea ce se poate intampla se va intampla. Daca nu aici, intr-o realitate altenativa. Ar fi chiar aiurea sa se intample toate in aceeasi realitate. Nu ma pot opri sa ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi actionat altfel candva, daca as fi facut alte alegeri. Probabil ca intr-o realitate alternativa sunt geniu in astrofizica si voi lucra in Area 51. Sau cantareata de opera (mama ce figuri am, nu? nu am spus ce s-ar intampla in universul meu preferat :P)
In concluzie, obsesiile mele imi mananca timp. Mult timp. Iar acum tocmai ti-au mancat si tie un minut :P.
Alta obsesie este sa imi imaginez ce dracu' face vecina mea de sus la 2 noaptea cu tocuri. Pana acum un an, doi, se ocupa cu pusul gresiei in baie pana tarziu in noapte. Acum, la ora 2 a.m., ea inca bocaneste prin casa cu tocuri si, cred eu, muta mobila... sau poate are fantome care i-o muta... sau extraterestri... sau poate are si ea insomnie, ca si mine... sau nu are timp... sau facandu-ma sa ma intreb ce dracu face imi ocupa mie o gramada de timp...
Ma obsedeaza ideea de fantome, daca tot a venit azi vorba. Nu faptul ca as avea fantome prin casa (poate ele imi iau lucrurile), ci dorinta de a intra in contact cu ele. Toata viata mi-am dorit sa simt asa ceva. De sapte ani mi-am petrecut macar o ora din noapte gandindu-ma la moarte si la fantome, ceea ce mi se pare destul de nesanatos. Oricum, normalitatea e relativa.
Cea mai recenta obsesie pe care am dezvoltat-o este legata de universurile alternative. Einstein. Pisica lui Schroedinger (vezi ce face prea mult sci-fi din om?) .Tot ceea ce se poate intampla se va intampla. Daca nu aici, intr-o realitate altenativa. Ar fi chiar aiurea sa se intample toate in aceeasi realitate. Nu ma pot opri sa ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi actionat altfel candva, daca as fi facut alte alegeri. Probabil ca intr-o realitate alternativa sunt geniu in astrofizica si voi lucra in Area 51. Sau cantareata de opera (mama ce figuri am, nu? nu am spus ce s-ar intampla in universul meu preferat :P)
In concluzie, obsesiile mele imi mananca timp. Mult timp. Iar acum tocmai ti-au mancat si tie un minut :P.
