De ce trebuie ca lumea sa se imparta intre cei care cred si cei care nu cred? Pot sa cred, dar sa cer si dovezi? Nu sunt indecisa, e mai mult de atat. Este ca si cum in mine ar trai doua entitati separate, doua alter-ego-uri mult mai puternice decat mine, care ar fi total opuse. O cunosc pe ea care crede, pentru care viata este mult mai usoara, dar simt si violenta celeilalte, care cauta cu disperare dovezi.

Pe de o parte, imi place sa cred ,nu, vreau sa cred in mister, in ceea ce nu poate fi inteles. Stiu ca exista creaturi superioare omului. Visez la orase vechi, guvernate de magie si de legi mistice, la intoarceri intr-un timp pierdut.
Este adevarat, insa, ca sunt intr-o permanenta cautare a dovezilor. Imi este greu sa cred fara sa pot vedea, fara sa pot cunoaste. Visez la retrairea trecutului, dar imi imaginez, in acelasi timp, orase ale viitorului, dominate de cibernetica, la calatorii intre stele.

I'm a believer. Or not. Oricum ar fi, am ocazia sa va prezint o melodie superba, care ma obsedeaza de saptamani :D .

E aici. A pus stapanire pe zile si pe nopti, deprimandu-te pana in media oaselor. Iar vine cu culorile ei obsedante , cu minciuna de galben si rosu, din care la sfarsit ramane doar gri si brun. Maro rece ,gri de plumb, plictisitor. Si frigul? Nu-mi place frigul fara beneficii. Fara zapada nu suport raceala. Cat despre ploaie? Imi place ploaia de vara, calda, rapida, furioasa, impulsiva, care atunci cand se porneste sa cada refuza sa se mai opreasca. Ploaia cu fulgere maiestuoase, care par pedeapsa unei divinitati scoase din minti si tunete ce anunta de fiecare data Apocalipsa. Pe aceea o ador. E deosebita, e mareata. Insa ploaia marunta, umezeala excesiva, deosebit de rece, care cauta cu orice scop sa iti intre pe sub piele, sa te scoata din minti? O urasc. O urasc. O urasc. (metoda mea preferata de a face o incantatie, rostirea de trei ori)Este motivul pentru care mi-as dori sa hibernez intreaga toamna. Ar fi extraordinar daca as putea sa trec peste cel mai plictisitor anotimp, insa nu mi-as dori sa pierd nimic din viata. Sa intru in staza.

Sa te nasti toamna. Iti dai seama ce oribil ar fi? Sa te nasti sub zodia plictiselii si a depresiei, sub zodia monotoniei gri-maronie. Sub zodia copacilor uzi si goi.

photo by Mingus

Cu riscul de a parea o ignoranta superficiala, va propun urmatoarea comparatie : legendele altor popoare si miturile noastre, in special cel al transhumantei. De ce ? Pentru ca occidentalii omorau dragoni si cautau Sfantul Graal sau comori fabuloase pazite de troli , Orientul visa la djini si calatorii fabuloase, in timp ce stramosii nostri se ocupau cu nimic altceva decat pastoritul. Cum indienii au ca animal sfant vaca, noi am luat oaia si am transformat-o in animal national, doar ca am desacralizat-o. (copyright by Irene).

Toate epopeile si legendele occidentale au la baza doua valori, vitejia si onoarea. In memoria colectiva ramaneau doar cei care schimbau universul, care schimbau o mentalitate, ceea ce se aplica si astazi. Nu trebuia sa te lasi papat de dragon doar pentru ca era mare si fioros, iti trebuia doar curaj pentru a i te opune si scapai de problema. Fireste, daca acest curaj era manat de iubire, fapta ta era si mai nobila. Da, eroii mureau in marea majoritate a povestilor, dar mureau dupa ce isi varsau si ultima picatura de sange pe campul de lupta, iar sacrificiul lor chiar conta, cum este cazul lui Roland. Occidentalii voiau sa cunoasca insasi esenta universului, adevarurile cunoscute doar de Dumnezeu, voiau sa isi depaseasca limitele, de aceea porneau sa caute Sfantul Graal. In Orient se puneau la cale calatorii inimaginabile, pentru ca ei voiau sa isi extinda cunoastintele despre lume, nu se chinuiau sa ramana in universul lor mic.

Ajungem la romani. La noi, cea mai cunoscuta balada este cea cu o oaie vorbitoare. Recunosc, as cadea pe spate sa aud o oaie vorbind cu mine, dar cand o compari cu dragoni, troli, zane si monstri marini… Oricum, actiunea este cam asa : un cioban ungurean si cu unul vrancean se hotarasc sa il omoare pe ciobanasul moldovean pentru ca este mai … talentat in ale meseriei (ce ar trebui sa insemne asta, sa ne ferim de Vrancea si de Ungaria ?), de unde invatam ca invidia este un pacat. Pana aici bine. Ceea ce nu stiu cei doi pastori este ca oaia celui moldovean, care stie sa vorbeasca, le-a auzit planul miselesc si se duce sa isi anunte stapanul, in speranta ca acesta va pune mana pe o arma si se va apara sau ca va fugi. Insa baciul moldoveanface ceva neasteptat, care intra in specificul romanesc: se da batut si accepta moartea cu seninatate. De ce? Eu asta nu pot sa inteleg. Nu e o moarte iminenta. Are scapare. De ce nu se ridica impotriva celor care vor sa ii faca rau si isi accepta atat de usor o moarte deloc meritata? Nu e mitul hristic, pentru ca atunci s-ar fi sacrificat pentru un scop mai mare decat propria lui existenta. E pur si simplu o pasivitate stupida, pe care cu totii o ridica in slavi, dar este daunatoare. Nu poti schimba lumea daca accepti starea de fapt. De aceea Roland, Arthur, Lancelot, Beowolf , Sigfried, El Cid, Sindbad au cu totii nume si se individualizeaza, iar de aceea el ramane baciul moldovean.

Romania este, din motive necunoscute si gresite, considerata tara unor creaturi precum vampiri si dragoni . Insa cand ajungi aici, ai o mare surpriza, caci intreaga cultura mitologica a romanilor are un singur element original: o oaie vorbitoare.