De ce trebuie ca lumea sa se imparta intre cei care cred si cei care nu cred? Pot sa cred, dar sa cer si dovezi? Nu sunt indecisa, e mai mult de atat. Este ca si cum in mine ar trai doua entitati separate, doua alter-ego-uri mult mai puternice decat mine, care ar fi total opuse. O cunosc pe ea care crede, pentru care viata este mult mai usoara, dar simt si violenta celeilalte, care cauta cu disperare dovezi.

Pe de o parte, imi place sa cred ,nu, vreau sa cred in mister, in ceea ce nu poate fi inteles. Stiu ca exista creaturi superioare omului. Visez la orase vechi, guvernate de magie si de legi mistice, la intoarceri intr-un timp pierdut.
Este adevarat, insa, ca sunt intr-o permanenta cautare a dovezilor. Imi este greu sa cred fara sa pot vedea, fara sa pot cunoaste. Visez la retrairea trecutului, dar imi imaginez, in acelasi timp, orase ale viitorului, dominate de cibernetica, la calatorii intre stele.

I'm a believer. Or not. Oricum ar fi, am ocazia sa va prezint o melodie superba, care ma obsedeaza de saptamani :D .