Mi-am dat seama ca dezvolt obsesii. Bine, mi-am dat seama de asta din clasa a 7a, dar acum chiar recunosc asta . Dar imi plac obsesiile mele. Ajung sa ma intreb cum ar fi viata mea fara ele.

Noaptea, omuletii dorm, sau,na, petrec. Eu, in schimb, stau si ma gandesc la micile mele obsesii, care se agata de creierul meu si nu ma lasa deloc sa adorm. Sunt obsedata. Am fost si de anumite persoane, acele obsesii raman latente, gata sa izbucneasca din nou in capusorul meu daca aceste persoane imi ies in cale, dar acum ma obsedeaza alte chestii.

De exemplu, ma obsedeaza faptul ca nu imi gasesc lucrurile in camera. Corectez, ca imi dispar lucrurile in camera. Daca ar fi un dezastru de neinchipuit, as intelege, dar eu chiar ma chinui sa imi fac, cat de cat, ordine. Dar nu, mie imi dispar caietele de literatura universala dintr-a 11a ( dupa ce nu l-am gasit pe primul mi-am facut altul si mi-a disparut si el), recent mi-au disparut eseurile la Harap Alb, pe care trebuie sa le rescriu pana maine, mi-au disparut manuale, cartea de Bacovia, mi-au disparut zeci de pixuri si de moturi, ca sa nu mai spun de bijuterii. La inceput, am rascolit intreaga casa, insa toate lucrusoarele mele nu au fost de gasit. Inca dispar si chiar imi este dor de ele. Asa ca am ajuns la concluzia ca as avea spiridusi care iti joaca trucuri. Ma gandeam chiar sa le pun prajituri in camera, poate i-ar mai imbuna si ar incepe sa ii fure si lucrurile surorii mele.

Alta obsesie este sa imi imaginez ce dracu' face vecina mea de sus la 2 noaptea cu tocuri. Pana acum un an, doi, se ocupa cu pusul gresiei in baie pana tarziu in noapte. Acum, la ora 2 a.m., ea inca bocaneste prin casa cu tocuri si, cred eu, muta mobila... sau poate are fantome care i-o muta... sau extraterestri... sau poate are si ea insomnie, ca si mine... sau nu are timp... sau facandu-ma sa ma intreb ce dracu face imi ocupa mie o gramada de timp...

Ma obsedeaza ideea de fantome, daca tot a venit azi vorba. Nu faptul ca as avea fantome prin casa (poate ele imi iau lucrurile), ci dorinta de a intra in contact cu ele. Toata viata mi-am dorit sa simt asa ceva. De sapte ani mi-am petrecut macar o ora din noapte gandindu-ma la moarte si la fantome, ceea ce mi se pare destul de nesanatos. Oricum, normalitatea e relativa.

Cea mai recenta obsesie pe care am dezvoltat-o este legata de universurile alternative. Einstein. Pisica lui Schroedinger (vezi ce face prea mult sci-fi din om?) .Tot ceea ce se poate intampla se va intampla. Daca nu aici, intr-o realitate altenativa. Ar fi chiar aiurea sa se intample toate in aceeasi realitate. Nu ma pot opri sa ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi actionat altfel candva, daca as fi facut alte alegeri. Probabil ca intr-o realitate alternativa sunt geniu in astrofizica si voi lucra in Area 51. Sau cantareata de opera (mama ce figuri am, nu? nu am spus ce s-ar intampla in universul meu preferat :P)

In concluzie, obsesiile mele imi mananca timp. Mult timp. Iar acum tocmai ti-au mancat si tie un minut :P.