Caut... si nu stiu ce caut.Inima mea cauta desertul. Cauta energiile pierdute in el, pietrele ascunse in nisip si vietile ascunse in stanca.Cauta locul in care soarele a luat foc si a ars aurul, din care a ramas doar o cenusa de culoarea chihlimbarului.Inima mea cauta fiecare poveste pierduta printre dune, fiecare pas acoperit de nisipul vremii.Inima mea tanjeste dupa desertul primordial...

Ba nu.

Inima mea cauta pustiurile inghetate.Inima mea cauta nordul stralucitor, unde apa se transforma in pamant, iar soarele si luna, eternii iubiti, nu se intalnesc decat o data pe an.Poate de aceea este soarele polar atat de crud...Inima mea cauta sa inghete, sa se piarda printre zapezile eterne, caci frigul si ghteata sunt cele din care se naste adevarata nemurire.

Iar inima mea cauta abisurile marine.Cauta sa se ascunda de lumina si de orice altceva, ingropata sub apele linistite, pe care nimic nu le poate tulbura.