Ai blanita alba si de aceea te strig cateodata oaie. Ai nasul cald si nu stiu de ce ,caci el ar trebui sa fie rece si umed (dar bolnava nu esti, pentru ca ai prea multa energie in tine). Ai doua urechi mari si ascutite si imi vine sa te iau in brate de fiecare data cand le ridici, asa esti de frumoasa.La inceput , am fost nesigura ,nu stiam daca o sa imi placi, dar m-ai cucerit cand ai inceput sa latri la cateii de la televizor si sa canti odata cu Madonna. Noaptea te sui pe mine si nu ma lasi sa dorm,ma mirosi pe fata si ai chef de joaca. Iti place sa te joci „de-a mamica” cu jucariile de plus si te gasesc mereu in locuri neasteptate.
Cat despre tine, batranul meu prieten ,ai intinerit cu 5 ani cainesti cand ti-am adus o noua tovarasa.
Si totusi, nu voi intelege niciodata de ce un om iubeste un caine. Pentru ca e loial? Pentru ca il apara? Pentru ca are blanita pufoasa? Sau pentru ca incepe sa semene din ce in ce mai mult cu oamenii?