Nervii constituie o parte importanta a vietii... daca nu ar exista nervi si lucruri care sa ne faca nervosi ,viata ar fi mult prea frumoasa, si atunci care ar mai fi „placerea de a trai”? De ce ne-am mai plange? De ce ne-am mai smulge parul din cap si ne-am mai baga unghiutzele in gat? De ce am mai injura cu jumatate de glas in timp ce zambim frumos ,cu o spranceana ridicata si coltul stang al gurii in sus?

Deci ,ce ma enerveaza? Ma enerveaza prea multe chestii ca sa le enumar – ma enerveaza orice cand sunt intr-o stare proasta si ma enerveaza prea multe chestii cand sunt intr-o faza buna.
Ce imi strica o zi perfecta?
Mi-o strica ,in primul rand ,fetele mataite...
Fetele care se alinta din orice si pun botic numai ca sa para interesante... fetele care nu pot sa mearga pe strada daca nu se tin de mana si daca incerci sa treci, spui „Pardon!” de vreo sase ori si tot nu te aud deoarece discutia despre rebede e prea importanta ,iar daca te enervezi si devii nesimtit si treci printre ele ,iti arunca o privire la fel de placuta precum pneumonia...
Mi-o strica oamenii care nu isi stiu limitele si talentele. Oamenii care nu au nicio treaba cu domeniul respectiv sau sunt paraleli cu anumite aptitudini ,insa incearca din rasputeri sa-ti demonstreze contrariul ,ba mai mult ,mai sunt si incurajati sa o faca.

Ma enerveaza copiii mici... Imi creste tensiunea cand ma grabesc dimineata spre scoala ,iar o mama isi invata copilasul de 1-2 ani sa mearga ,blocand trotuarul si fortandu-i pe ceilalti sa mearga in acelasi ritm cu odorul ei...

Ma enerveaza ...ma enerveaza mult prea multe chestii ca sa le pot scrie aici... mi-ar trebui romane intregi...